Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doamne...
Doamne, urechea Ta aude
Gândul inimii, ascuns
Și-ochiul Tău divin pătrunde
În orice loc de nepătruns,
Nimeni nu se poate ascunde
De privirea Ta îndeajuns!
Dar mă-ntreb în conștiință
Unde-un foc nou s-a aprins:
Ce preț are o ființă
De om ticălos și învins
De vii Tu, Cel necuprins,
La al său pat de suferință
Să frângi lațul ce l-a prins?!
Tu vezi sincera credință
Și orice dorință ascunsă,
Tu-asculți sincera căință,
Șoapta cea încă nespusă,
Simți adânca suferință
Care zace-n noi ascunsă...
Tu îți faci timp să-l petreci
Cu pribeagul rătăcit,
Tu te-apropii și Te-apleci
Spre orice nenorocit
Ce Te cheamă, și nu pleci
Până nu-i tămăduit...
Doamne cât ești Tu de bun
Și ce milă dovedești
Chiar și omului nebun,
Ne încetând să îl iubești!
* * *
Doar atât mai știu să spun:
Mare Ești! Da, Mare Ești
Și nemărginit de bun!!!
poezie
de
Ioan Hapca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice