Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Parapanta
În fiecare dimineață, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se rotește, din ce în ce mai nebunește.
Și lumea iar îți scapă, cu siguranță.
Evohe, Icar, în sfârșit ai reușit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?
*
Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibrațiile țâșnitoare ale unei vieți
Evită să privești de sus acest vultur
Să rămânem prieteni, frate pițigoi.
Aerul foșnește și nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Și neaua a căzut, acolo sub lumină.
*
Pădurea, o spumă de zmarald?
În fine am redevenit un pitic vioi.
La școala păsărilor, ca odinoară.
De ce casele aceste și-ar lua înapoi ale lor veste?
Cerul, munții, marea, parcă niște jucării.
Ascultă finețea aerului, deasupra penelor.
Fin strateg, ca un găgăuță.
Cascada zboară la cer.
*
Iarba primește.
Cum doar ea știe să o facă.
În mijlocul florilor zvelte, anonime, de neuitat.
Tot cerul acesta roșu sau verde de împachetat, cu grijă, într-un sac.
Lumea, atârnată de un carlig de pește,
violină sau de măr, verde.
*
O culegere de aforisme nu e un univers, dar cutia de
culori ce le conține toate.
Naratorul este acum la pamânt?
« Am devenit punctul acesta, acolo, sub voalul
mătăsos al interogării. »
天神 Închin acest vers către Dumnezeu și
Poet.
poezie
de
Francois Vaucluse
, traducere de
MariAnne
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice