Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ploaia si apusul
Apusul roșiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic și-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta și frumusețea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-și joacă fuga.
Negrul se-așterne-n grabă pe cerul plin de nori
Și ploaia cade sumbru prin văi și lacuri ori
Pe câmpul ars de soare și munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.
De dimineață cerul e vesel și haios,
Soarele strălucește și astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd și zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia și apusul erau al meu amor.
E cald și-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mișună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ți rece știind că te ador,
Să moară ploaia veche ș-apoi și eu să mor.
Apusul să înghită balaurii din vis,
Să se prefacă-n flăcări, să fie mai închis,
Să cadă peste valuri, furând sărutul nostru,
Apoi să moară-n chinuri, cum mor și eu sub astru.
poezie
de
Ana-Maria Mandra
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice