Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când lutu-acesta suferind îngheață
I
Când lutu-acesta suferind îngheață,
Ce drum ia duhul lui nepieritor?
Nu poate nici muri, nici fi în viață,
Când scapă de veșmântu-i trecător.
Neîntrupat fiind, oare purcede
Pe-al fiecărei stele crug ceresc?
Sau umple-ndată spațiul, de-l vede
Pe boltă ochiul nostru omenesc?
II
Un gând etern și fără de hotare,
Ce vede tot în cer și pe pământ,
Ca o privire largă, păstrătoare
A toate câte-au fost și câte sunt:
Orice-amintire, fie cât de vagă,
Se-arată-n zarea sufletului nostʼ,
Încât cuprinde-ntr-însa lumea-ntreagă,
Cu tot ce este și cu tot ce-a fost.
III
În haosul ce stăpânea-naintea
Creației pământul, ochiul lui
Se va întoarce, căutând sorgintea
Celei mai ʼnalte bolți a cerului.
Privirea lui, fixată-n veșnicie,
Se va lăți spre viitorul, când
Se va fi frânt întreaga galaxie,
Iar soarele se va fi stins, arzând.
IV
Lipsit de patimi, pururi va petrece,
De uri și de iubiri neprihănit;
Ca anii noștri erele vor trece,
Iar anul ca o clipă... Slobozit
În zboru-i fără aripi, peste lume
Se va întinde gândul lui curat-
Un lucru veșnic și fără de nume,
Care de moartea însăși a uitat.
poezie celebră
de
Byron
, traducere de
Petru Solomon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice