Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deșertăciune-i totul
I
Aveam înțelepciune, faimă, vlagă,
Și tinerețe, sănătate-aveam,
Și vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseții mă-nsoream.
Sub mângâieri simțeam că se topește
Și sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruiește,
Tot ce-și doresc sărmanii muritori.
II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Și n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viața mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!
III
Năpârcă de pe câmp e-mpiedicată
Să muște, doar prin vrăji și vicleșug,
Dar cea pe inimă înfășurată,
Cum s-o alungi, prin care meșteșug?
Ea nu ascultă de înțelepciune,
Cu niciun cântec nu poți s-o vrăjești:
Îți mușcă sufletul, până-l răpune
Și nu ai cum să te ferești!
poezie celebră
de
Byron
, traducere de
Petru Solomon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice