Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Revoltă de noiembrie
Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laș?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Și-i vărs gălbenușul pe oraș?
Ce știu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A mușcat carne din lună?
Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viața după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Și tinerețea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul și cu poezia.
Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranțe, ce tristeți am avut eu
Care am dat cu pietre în Dumnezeu?
Inima mea ca o văpaie
Luminează boii care fumează liniștea din paie.
Sângele meu ca o furtună
Clopoțeii stelelor îi sună.
Acum, nu mai plâng,
Gâtul trecutului nu-l mai strâng.
Arunc în urmă o gresie
Și munții își înalță privirile;
Arunc în urmă un pieptene
Și o pădure mă desparte de toate amintirile.
poezie clasică
de
Virgil Carianopol
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice