Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Binecuvântați... ca soț și soție
Privind-o, simți o căldură binefăcătoare,
Iar inima-i pompa dragoste și candoare,
Era îndrăgostit...
Din cap până-n picioare.
Nu se putea înșela, nu!
Ea era aleasa lui,
Fiecare celulă îl împingea s-o cunoască,
S-o întrebe, să-i vorbească.
Fața lui vorbea de la sine
Iar ea... ea îi citise gândul,
Îi simțise flacăra ochilor scânteind,
Îi simțise inima ce clocotea... a iubire.
Să fie el alesul?
Își întrebă inima
Dar ea, inima, fusese mai iute
Nu mai sta la locul ei... ca 'nainte.
Dorea să-i audă glasul,
Voia să-i simtă îmbrățișarea fierbinte,
Dorea să-și cunoască jumătatea
Nu mai putea să aștepte... cuminte.
Întâi, li s-au îmbrățișat privirile,
Apoi, două inimi s-au făcut una
Iar gândurile au luat-o la fugă
Și s-au contopit într-un cuget.
Iar azi, amândoi, răspund: Da!
În fața Tatălui Sfânt,
Căci El, Dumnezeu,
Le cunoaște inima cel mai bine.
El îi unește pe vecie,
Le dă hrană, armonie-n cămin,
El i-a ales să fie 'mpreună,
El este cel ce unește destine.
Amândoi au dorințe,
Împreună își fac planuri, speranțe, chiar vise,
Dar azi, primesc un dar prețios:
Sunt binecuvântați... ca soț și soție.
poezie
de
Gigi Stanciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice