Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
Dincolo de-omăt și de ger
Pulsează în verde viața,
Rodirea-i venită din cer
Și grâul învinge-va gheața.
Mai vede în zare, crezând,
Întinsele lanuri sub soare
Și-un an mai bogat ca oricând
Umplând cu belșugul hambare.
Semănați plini de zel, semănați
Cuvântul, sămânța cerească,
De iarnă nu fiți speriați
Căci Domnul va face să crească.
poezie
de
Flavius Laurian Duverna
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice