Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Îndemnul cugetului
În pași grăbiți se-ascunde luna
Pe sub un cer prea înnorat
Și jalnic strigă, iar, minciuna
În colțul casei cu geam mat.
Rănit e cerul de urale
Ce se aud de jos, acum
Și gloate se urnesc la vale
Să vânture al țării scrum.
Ajuns-am azi să nu mai fim,
Iar timpul este insurgent,
Ca noi de noi să nu mai știm,
Căci gândul este dependent.
Se tânguie strămoșii-n van
Pe sub sicrie de granit,
Iară nepoții și-un golan
Ne mint frumos, necontenit.
Istoria se va-ntoarce negreșit,
Căci ea e scrisa zi de zi
Pe trupuri albe de carbid
Ce umbră-și căutau deunăzi.
Sperând în sănătate spre cultură
Să ne aprindem trupul dezgolit
Și sufletul să îl pornim cu ură
Către al cerului zenit.
Am încrustat cu litere de-o șchioapă:
Îndemnul e în minte nu-n cuvânt,
Căci umbra-i clară-n liniștita apă
Și omul se întoarce veșnic în pământ.
poezie
de
Liviu Reti
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice