Cântecul tancului petrolier
Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaștem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfășoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu țițeiul curgând prin conductele și vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală
"Începând voiajul știm că s-ar putea, o, știm prea bine,
Să sfârșim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură și de smoală.
Totuși, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deși finalul poveștii-l știm, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."
|
Module dinamice