Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pe noptieră-o carte
Pe noptieră, lângă geam,
Își dă ultima suflare
O carte, unde găseam
Negrul în splendoare.
Și privind spre geamul rece,
Își pune ultima dorință,
Înainte ca să plece
Pe-o zi să fie o ființă.
Să poată păși pe stele,
Cum pe rândurile-i scris,
Să simtă cât sunt de grele
Visele de neatins.
Să vadă cu ochii ei,
Răsărit și-apus de soare,
Fiindcă-n ea, sunt doar idei,
Întorci foaia și dispare...
Vrea să simtă adierea
Vântului de primăvară,
Vrea să simtă ce-i iubirea,
Dacă-i dulce, sau amară.
Vrea să vadă universul viu,
Dincolo de ultima copertă,
Și să-și umple geniul pustiu,
De-o iubire imperfectă.
poezie
de
Mihaela Rusu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice