Prizonierul Francois Villon
În patru sute cincizeci și șase,
Eu, Francois Villon, atotșcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înșirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ți-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!
|
Module dinamice