Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plânsul păsărilor
Ziua cade îngenunchiată-n noapte
o durere difuză își înfige spinii
sub armura albă a tâmplelor
vibrează-n limpezime falsă tăcerile
ne-am prins amândoi pereche nebună
cu dansatoarele depărtării
bezmetice izme
tu n-ai putut să-ți smulgi iubirea
din cleștii pământului
nu știu iubite când te-ai desprins și unde
eu am rămas să-ți cristalizez absența
am să te reconstruiesc
într-un amurg potolit
formă a iubirii din mine
încerc să-mi împletesc gândurile
în gândurile tale
cu o clipă
clipa aceea prinsă
la convergența dintre două lumi
în spațial acela
am rămas doar eu
peste mine tremură chipul tău întreg
poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii
tristețea mea este că nu pot să mă regăsesc
ca atunci
ce fericită eu mi-aș fi țesut un cântec
din acordurile inimii tale
vroiam să prind luna pe ape
acum sufletul nu mă iartă
nu-mi vorbește
rătăcit în țărâna iluziilor
nici tu nu-mi vorbești
să-ți simt prezența în absență
au rămas doar umbrele iubirii tale
în plânsul păsărilor
să-mi îngroape ultima himeră.
poezie
de
Agafia Drăgan
din
Nevoia de Fericire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice