Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Singurătate
Mi-e frig, iubite, mi-e frig,
ațâță focul pe vatră!
Topește-mi suferința,
sfarmă brațele reci
ce trupu-mi ating.
În suflet mă doare o rană,
văd universul arzând,
împovărat cu moarte
duce povara peste stânci.
Mă sfâșie lupii, degeaba te strig,
tăcerea-mi urlă în suflet,
fluturii albi se sting.
Mi-e somn, iubite, mi-e somn,
așterne-mi țărâna să dorm!
Sub ramuri de brad să plâng,
vioara-n suspine să-mi cânte,
durerea din mine să țipe.
Plecat-a vara, pleca-va și toamna,
în mine își face iarna cărare,
pe tâmplă-mi curge ninsoare,
pletele se schimbă-n culoare.
Mi-e stete, iubite, mi-e stete,
umple-mi ulciorul cu apă vie!
Deschide poarta spre absolut!
Sădește floarea vieții în genuni
să-nflorească iubirea-n adâncuri,
nepământești brațe să ne urce
dincolo de cer...
Izvodește din condei amarul,
corăbii se pierd în Bermude.
Mi-e dor, iubite, mi-e dor,
mi-e aripa frântă și nu pot să zbor,
am sufletul ascuns între himere,
îmi fac din amintiri scut.
Îngerii îmi ascultă tristețile,
îmi risipesc amarul din suflet,
sângele-mi amuțește-n artere,
mă simt închisă-ntr-un abis...
Mariana Petrache
22. 09. 2017
poezie
de
Mariana Petrache
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice