Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Siretul copilariei
Imensitatea gliei oprită stă sub țărm
Tăiat de apa dură și rece lasă semn,
Un piedestal pe care nu poate să mai urce
Și umezeala apei spre luncă o aduce.
El poartă înspre mare pe valurile tulburi,
Prisosul ce natura aruncă de prin cuiburi,
Aruncă înspre maluri reziduuri putrezite,
Ce-au fost utile poate, dar nu mai sunt iubite.
Șiret el șerpuiește și își adună pruncii,
Care la fel ca dânsul dau umezeală luncii,
El sapă pe sub maluri spre a-și lua tributul,
Aduce cu el moartea, sfidând necunoscutul.
poezie
de
Viorica Pop
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice