Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Autobiografie corporală
bărbia mea cam strâmbă și-ntr-o parte
e o aluzie ironică și tristă
la indecisele iluzii ce deșarte
în versurile mele mai persistă
iar ochiul meu adânc și obosit
izvorul meu de vise și lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină
auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche
și mână ruptă și piciorul frânt
și inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie
a mai rămas doar craniul meu chel
și creerul cu dram de rațiune
și-nca ceva mai mult decât rebel
mai mult decât adânc, decât genune
dar nu mai mult decât un instrument
a unui infinit de energie
din care curge flux adiacent
acestei rațiuni de apă vie
de aia și sunt rob, de aia scriu
de aia-s sugrumat de fantezie
să știe toți, că lutul pământiu
ca chip și asemănare e Poezie
Infinitate, iartă-mă c-am obosit
Divinitate, sunt mereu la datorie
de Tine numai Doamne, sunt iubit
Și Te iubesc -o recunosc-la nebunie
Și-Ți mulțămesc că am un drept întreg
să mă aștern în simple rânduri pe hârtie
și dispunând de libera alegere- aleg
de pe hârtie să mă scurg în veșnicie...
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice