Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viză către asfințit
Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult și văd cum crește.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademenește.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric și mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote... Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n pașaport
Cu viză către asfințit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoți și mincinoși scutit.
Și fiind astfel cu mulțumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-așa fără de știre,
La nesfârșit, numai să poată.
Căci prea văzui cum acest glob
S-a transformat în gloabă
De-a trebuit cel mai neghiob
Să fie lumii întregi, podoabă.
poezie
de
Daniela Gumann
din
Florile cireșului tânăr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice