Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Insula de vis
Mi-am procurat o spun cu modestie
o mică insulă, pierdută-n larg,
văzută-n ziua-n care, pe catarg,
urcasem dup-o strașnică beție.
Eram c-un ditamai milionarul
pe iahtul său, iar eu, biet matelot,
pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,
și, uite-așa, a început calvarul:
C-am vrut să joc pe "Totul sau nimic",
iar ăia care mi-au luat toți banii
s-au înțeles ... pe mama lor! mârlanii,
să mă mai chinuiască înc-un pic,
Și... am pierdut, c-așa a fost să fie:
să fiu, decât eram, și mai sărac,
să n-am nici peste pupăză colac
și să trăiesc, mereu, în datorie.
Dar vezi, acolo sus, în chinul meu,
în aerul ce-n cap schimba cărarea,
am fost - cum să vă spun? doar eu și marea
ba, parcă, și o voce, ca de zeu:
-Bă, idiotule, nu îți ajunge
c-atâția ani ai tot muncit degeaba?
Ia potolește-te și... schimbă treaba!
Nu vezi cum sărăcia te împunge?
L-am ascultat și-am devenit alt om,
dar tot cu capu'-n nori, aerian,
că de-aia am ajuns la un șaman:
să mă trateze. Eu, pe el, cu rom.
Și ne-am tratat: eu i-am umplut paharul
iar el mi-a pus un praf, pe o hârtie,
de se trăgea pe nas. Ce-o fi să fie!
Mi-am alungat, cu nasul, tot amarul.
Nuș' ce mi-a dat: medicament, otravă,
că-ntâi mi-a fost cam rău, apoi mai bine,
dar văd, efectul lui, că se menține
și - în sfârșit! sunt și eu de ispravă.
Și ce era să uit! hârtia sa,
sub praful alb, avea ceva înscris:
contractul cum că insula de vis
avea să fie, de acum, a mea.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice