Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amprente
Poem
Oameni mari și învățați
Au trecut pe acest pământ
Generali și împărați
Cu putere în cuvânt
Unora li s-au supus
Chiar și neamuri și popoare
Și atîția le-au adus
Bogății și închinare
Însă viața și-au sfârșit
Și s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Și-au căzut toți în uitare
Dar istoria ne-nvață
Și cultura despre ei
C-au avut și ei viață
Odată cu adânc temei
Alexandru și Napoleon
Împărați de seamă ai lumii
Toți s-au dus pe-al morții ton
Lăsând loc deșărtăciunii
Goethe Schiller și Petrarca
Epicur Spinoza și Traian
Și-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean
Pe a lor învățătură
Prea puțin preț azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune
Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preț pe om pe cinste
Și deși-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte
Doar a Lui învățătură
Se pune în aplicare
De atâția prin Scriptură
Căci putere-n Sine are
Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâți și azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc
Și ce-a spus Hristos Mesia
Iată și azi se trăiește
De cei ce vor veșnicia
Și-Evanghelia îi crește
Nimeni nu-și cată salvarea
În a lumii-nvățătură
Viața veșnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură
Dintre marii învățați ai lumii
Nimenea nu a promis
Viață veșnică la unii
Și intrare-n Paradis
Numai Domnul El Hristos
Omului dă veșnicia
Celui care aici jos
Ține-n sine omenia
Și caută cinstea și iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârșirea
Și-având drept la mântuire
Vedeți azi cum se-mplinește
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbește
Și ce Domnul ne-a promis
Doar Scriptura ne arată
Că omul va propăși
Dar viața cea curată
Chiar el o va părăsi
Cum se poate-nțelepciunea
Amprenta să și o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă
Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Și-și amplifică misterul
Cine s-ar mai fi gândit
Căci știința va-nflori
Și păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi
De ce omul nu trăieșete
Viața așa cum i s-a dat
Ci știința-și risipește
În tot ce este păcat
Unde știința e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Și nu cinstea oare altul
Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut
A murit chiar și pudoarea
Și rușinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit
Cinstea nu mai este țintă
Ci păcatul fărdeleagea
Însă noi viața sfântă
O vrem azi oglindă legea
Vrem să fim curați și sfinți
În lumină să trăim
Nu-n păcat să fim pierduți
Pe Hristos să-l proslăvim
Haideți dar în curăție
Viața nouă s-o trăim
Privind înspre veșnicie
Ai Lui Isustoți să fim
Numai El e Adevărul
Și știința cea profundă
El ne este aici țelul
Ce-n lumină ne inundă
Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Și ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj
poezie
-
mai multe
citate
...
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice