Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Marea este Istorie
Unde-ți sunt monumentele, bătăliile tale, martirii?
Unde ți-e memoria tribală? Domnilor,
într-o criptă străveche. Marea. Marea
le-a închis pe toate. Marea este Istorie.
La începuturi, aburi uleioși se înălțau,
greoi ca haosul;
apoi, ca o luminiță la capătul unui tunel,
a apărut felinarul unei corăbii
și aceasta a fost Geneza.
Apoi, au fost norii de țipete,
rahatul, geamătul:
Exodul.
Oase lângă oase sudate de corali,
mozaicuri
cimentate de binecuvântarea umbrei rechinului,
acela a fost Chivotul Legii.
Apoi, din mănunchiul de raze ale soarelui
conectat la podeaua mării a venit
harpa rezonatoare a robiei din Babilon,
asemeni unui lanț de albe ghiocuri încătușând
femei înnecate,
constituind mai apoi brățările de fildeș
ale Cântecului lui Solomon
dar oceanul continua să întoarcă paginile albe
în căutarea Istoriei.
Apoi au apărut oamenii cu ochi grei ca niște ancore
care se coboară afundându-se acolo unde nu sunt morminte,
tâlhari care frigeau juncani,
lăsând în urmă coaste carbonizate, frunze de palmier pe țărm,
apoi spuma, înverșunatul pântece
al mareei înghițând Port Royal,
iar acesta a fost Iona,
dar unde-i Renașterea ta?
Domnule, este încuiată în nisipurile mării,
dincolo de recifurile truditoare
unde zac fregatele și tunurile lor,
uită de ochelari, te voi ghida eu.
Totul este subtil și submarin,
traversând colonadele de coral,
prin ferestrele gotice ale ventilatoarelor mării
acolo unde anghile solzoase, cu ochi de onix,
clipesc, îngreunate de juvaere, asemeni unei regine chele;
și mai există acele bariere de peșteri
încrustate cu scoici,
care sunt catedralele noastre,
și furnalele care germinează uragane:
Gomora. Oase măcinate de morile vântului
în calcar și în mălai,
și ele au fost Plângerile
au fost cu siguranță Plângerile,
nu au fost Istorie;
apoi au apărut, precum gunoaiele când seacă râurile,
trestiile satelor cafenii,
atârnând unele de altele și congelându-se în orașe,
iar seara, corurile musculițelor,
și, deasupra acestora, turlele
care străjuiesc pe Dumnezeu,
așa cum a ne-a dezvăluit Fiul Lui, iar acesta a fost noul Testament.
.
Apoi, aplaudând, au sosit albe infirmiere
pe valurile progresului,
iar aceasta s-a numit Emancipare
celebrări, bucurii
dispărând repede
așa cum dantelele mării se usucă în soare,
dar aceasta nu era istorie,
aceasta era numai credință,
pentru ca apoi fiecare rocă să se desprindă în propria națiune;
apoi s-au ținut sinoadele muștelor,
apoi a venit stârcul secretariatului,
apoi a venit buhaiul de baltă orăcăind în căutare de voturi,
licuricii cu idei strălucitoare
și liliecii propulsați ambasadori,
și paraziții, poliție în kaki,
și omizile în robe de judecători
examinând cu atenție fiecare caz,
și apoi urechile întunecate ale frunzelor
și prin chicotitul sărat al rocilor,
fiecare cu piscină proprie, se auzea sunetul,
ca un zvon lipsit de ecou,
al Istoriei începând cu adevărat.
poezie
de
Derek Walcott
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice