Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un șir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naștere, vibrează și ele laolaltă și se întrunesc într-o multitudine complet nouă și rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariții adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spațiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparțin sferei familiei sunetului de bază. Așadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoțit de familia sa, care îi aparține și îi este aproape. Și foșnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcția de întemeiere a conștiinței mele, pentru că sunt nediferențiate.
Sergiu Celibidache
în
Despre fenomenologia muzicală
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice