Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleași condiții îi e dată aceeași trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesnește asemenea trăiri. A înțeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare și tot ce se poate afla în ea. Chiar și tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naște o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuși. Se produce o egalizare, la nivel emoțional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până și în omul în sine acest chip atât de asemnănător imaginii divine există ceva ce este constant. Acea forță propriu-zisă ce se înnoiește și se pune în mișcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar așa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.
Sergiu Celibidache
în
Despre fenomenologia muzicală
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice