Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Încheiere
Pământ împadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lânga izvoare,
Dar spune-mi, nu iți sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine așezări lumești
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Și mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanțele haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs intâi,
Că am strigat intâia-njuratură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
Stângaci, iubind aici intâia oară,
Ți-am spus, când nu-i spusesem incă ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupră-mi
Intâii șovaielnici pași ai mei.
Copiii cresc și unii se despart
De cei ce le-au dat viață din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi
Să nu le iei nicicând drept despărțire.
Când eu greșesc ori mă stropesc noroaie,
Mă chemi și eu la tine vin tiptil,
Și-n foșnetul luminii din frunzișuri
Mă faci din nou nevinovat copil.
poezie celebră
de
Nicolae Labiș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice