Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ai fost cuvânt, întâi
de-am să rămân prea mult întinsă-n vreme
cu ochii ațintiți în asfințit de gând,
am să arunc în tine cu poeme
și poate n-ai să știi c-ai fost cuvânt.
de am s-adorm vreodată cu suspinu-n poală
și-n mersul tău ți-atinge tălpile încet,
am să îmbrac o lacrimă cu tuș rămas în coală
și poate-ai să-mi răspunzi pe-un capăt de bilet.
de nu mai știu cărări și drum umblat vreodată
când răsădeam parfumul nostru-n flori
s-asculți din rouă chemarea spre cascadă
de-ți va fi dor de mine uneori.
de anii s-or grăbi pe chipul meu să treacă
și m-oi sminti în scrieri fără rost
să calci cuvântul tot cu viața mea întreagă
să uiți c-ai fost poem, să uiți c-am fost.
de ochi-mi vor orbi și n-oi mai ști făptură
și grai n-oi mai avea să-ți spun ultim cuvânt
să-mi dai trei picături ce ți-au adus iubirea
să scriu ultimul vers, pe urme de pământ.
și de va fi să-mi dau suflarea toată
de căutări deșarte prin rânduri să te-nvii
aș pironi tot gândul în piatra la cascada
să curgă-n val poeme, c-ai fost cuvânt, -întâi.
poezie
de
Loredana Nicoleta Vițelaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice