Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nedumerire
Mi-ai zis adio și-ai plecat,
am obosit de căutat,
răsfață-mă cu drag mereu,
cu îndrăzneală și tupeu,
cu gură arsă m-ai lăsat,
dar sete mi-e de sărutat,
eu te-am iubit, tu mai iubit,
dar visul nu ni s-a-mplinit,
tu l-ai uitat, eu n-am uitat,
pe sfânta cruce am jurat,
că orice-ar fi, ce s-o-ntâmpla,
voi fi al tău, vei fi a mea.
Doar până ieri ți-am fost iubit?
Mă mir de ce m-ai părăsit,
nu știu ce nu ți-a convenit,
la loc știut n-ai mai venit!
Aș vrea să știu, dar nu-ndrăznesc,
tăcerile mă obosesc,
la ce gândești, la ce mai speri,
când tot ce faci devin poveri
pe umeri greu de suportat,
ori rătăcești ori te-ai mutat,
trimite-mi vești, nu mă răni,
mai spune-mi că mă vei iubi,
de vrei să vii, poți să te-ntorci
să facem chef, că tai doi porci.
Așa cum știm îi preparăm,
iar la festin să invităm
prietenii adevărați,
pe degete re-numărați.
Le dăm să bea, mâncare au,
cu ei la masa n-am să stau,
dar ei vor ști că-i răsplătesc
pentru temei prietenesc.
În gând la tine locuiesc
culcușul n-am să-l părăsesc
că-n viața asta aspră, grea,
chiar greutăți de-om mai avea,
plăti-vom biruri de coșmar
sorbind pelinul din pahar,
chinul în har e mai bogat,
dar vom plăti nemeritat.
Domnul în pază ne-a avut
cine cutează, îl înfrunt!
Nici nu mai vreau, nici nu suport
să scot iubirea la raport
să-i fac bilanț inopinat
pe trend arid, sterp și uscat.
Nici nu mai pot, nici nu mai vreau
pelinul dorului să beau
când nu ne-mpiedică nimic
să fim mămică și tătic,
iar al iubirii noastre rod
să fie patimii zăvod.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice