Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
3.
Dă-i omului pâine, îți cere carne,
Dă-i carne, îți cere haine,
Dă-i haine, îți cere trupul,
Dă-i trupul, îți cere sufletul,
Ei, aici este o problemă.
De nu cunoști drumul, caută o scuză.
Primim exact ceea ce dăm.
Educația este tot ce păstrăm.
Șoimul lovit de o săgeată,
pană de șoim reajustată.
4.
Eu am iubit o gâză mică,
visa frumos ca o furnică,
dar ea era, Ioanelor,
Din neamul scorpioanelor,
Au fugărit-o pentru desfrâu
La malul celui vestit râu
Ce-i zice Baby-Babilon,
Dar, fraților, nu-i de bonton
Să facem glume, e Afrodita,
Fermecătoare precum Perdita,
E eroină și are o splină
De care nimeni nu are vină.
Vorbește-n zece limbi odată,
Savanții lumii o tot caută,
Dar ea acum este ascunsă
În mănăstire, este tunsă,
Se roagă, Doamne, fie-ți milă,
A fost cândva și ea copilă.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice