Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Galateea
Chipul tău de marmoră, încremenit,
Mi-l dăruiești, sunt fidela oglindă,
Ce-ți vede sufletul de griji frământat,
Întreaga ta durere revarsată
Pe fața ta frumoasă și crispată,
Minute în șir rămâi împietrită
Și fața ta frumoasă, îngrijită,
Se transformă într-un peisaj iernat...
Încet pielea-ncepe să se destindă
Și fruntea încet, încet s-a descrețit,
Îmi zâmbești, cu privirea arzătoare
Ești din nou vie, de nerecunoscut,
Pe chip, vioiciunea-ți din nou apare,
N-a fost nimic serios, totul a trecut.
poezie
de
Adrian Nicula
din
Sanctuar sufletului cu aripi frânte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice