Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Semn
nu vreau să mă vezi noaptea
nu pot trimite fotografii
am ochii roșii, un blitz defect
și câteva dâre de lumină pe inimă
mă gândesc să nu-ți mai trimit niciodată fotografii
sunt prea încărcate de melancolie
m-am săturat să-mi plimb tristețea pe sticlă
urăsc reflectoarele, picturile și pictorii, pe tata
da, îl urăsc, pe bunul meu tată
îl urăsc
nu-l mai urăsc
bat câmpii și devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc
cu pumnii strânși, sper că
nu voi mai scrie niciodată poezie.
uită-te la mine, dragul meu
fotografiile și poeziile mele stau pe ape
eu merg înainte și n-am chef de nimic
las ușile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple
acum vreau să dorm
fără nici o întrebare, nici o fotografie, nici o poezie
vreau să mă ascund în așternuturi
nu ți-am spus, știu să-mi fac cruce cu limba
tot tata m-a învățat
dar mi-e frig, țin mâinile împreunate
mă rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aș putea să fiu o soție bună
amanta perfectă
aș putea să fiu copil, o altă mamă
aș putea să fiu a ta în fiecare noapte
aș putea să nu mai scriu nimic
acum
și cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrățișez cu toată dragostea
fără să știu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu
poezie
de
Mădălina Maroga
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice