Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Demolare
E-un scrâșnet din hala cât blocul de înaltă,
Cu ziduri din sticlă în culori murdărite,
Uitate să zacă de timp, lăsat baltă...
Ce-oadată zvâcnea, de la brațe înnegrite.
Un pod-macara, ca un boa imens,
Stă tot nemișcat lângă zidul din capăt
Și-i singura pată zglobie intens,
De-un galben, ca cheia imensă de-un lacăt.
E totul pustiu, nu-s nici urmă de pași
Prin curtea întinsă, ce-odat' fremăta
De sute, chiar mii, plecați toți, niște lași,
Pe la case să stea, poate munca-or uita.
Dar zgomot ca tunet străbate împrejurul
Și vechi salopete, de albastru închis
-Câteva, lângă o volă și-un tir, lângă murul
Deschis- se agită să-și ia... ce-i promis...
... Se aruncă, din cupă, cu gând suicid,
Vechi strunguri și freze, în metal vestiare.
O presă, cât casa, planșeu lasă vid...
E-o morgă sinistră din moartele fiare!
Și larmă succede în aceeași cadență
Rupând, ca pe organe, din corpul uzinei,
Ce stă neclintită, cu gându-n demență,
Că nu înțelege pedeapsa... A cui-i vinii?...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice