Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Splen
Pășeam, tăcut, prin publica grădină,
Cu umbra furișată, pe urma melei sorți
Agățătoare iederi zideau neauzite,
Peisaje ațipite, cu lacăte la porți.
Vechi amintiri mă devorau flămânde
Și auzeam cum pulsul îmi bate în urechi,
Precum răsfrânte seve, spre frunzele bătrâne
Le urcă prin artere, platanii neperechi
Și parcă te zăream la capătul aleii,
Subțire ca un vis, din candeli fumegând
Și parcă mă chemai, strigându-mă pe nume
O clipă doar, statuie, prin ierburi levitând.
Treceam printre felii de lună despicată,
Ca o geneză verde, printr-un noian de ani,
Purtând același nume, cu buzele crăpate,
Să-mi reazem nostalgia pe umeri de platani.
poezie
de
Constantin Georgescu
din
Ipostaze
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice