Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veghe
Mă-mpac cu frunza care cade,
Mă-mpac cu anii ce se duc,
Mă-nchin spre tinerele mlade
Și mă alin cu fraged suc.
Mă-mpac cu gândul c-o să vină
Un ceas când lunca va cânta
Și-mbujorată de lumină
Eu n-am să fiu în preajma ta.
Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,
Alung acel străvechi fior
Ce-ntreabă: cum să se îmbarce
Spre veșnicii, atâta dor?
Mă-mpac cu unda trecătoare,
Mă-mpac cu datina țărânii,
Ce ne va duce de sub soare
Așa cum ni se duc bătrânii.
Dar cât va arde-n mine focul
Slăvitei vieți ca-n alte dăți
Eu nu m-aplec, nu-mi frâng mijlocul
În fața vechii nedreptăți.
Eu nu mă-mpac cu cel ce minte,
Strivește semenul și-l fură,
Pe dușman nu-l cat la cuvinte,
Ci după fapt îi iau măsură.
Eu nu mă-mpac cu cel ce schimbă
Surâs și lacrimă-ntr-o marfă,
Nu-l cred pe diavol când își plimbă
Un deget îngeresc pe harfă.
Cu cel ce revărsarea vieții
O vrea întoarsă în pământuri
Și smulsă floarea tinereții
Ca frunza veștedă în vânturi,
Cu cel ce unda-nvolburată
O vrea ucisă la izvoare,
M-oi război neîmpăcată
Atât cât voi avea suflare.
Atât cât îmi e dat norocul
Să simt țărâna sub călcâie,
Slăvitei vieți păzi-voi focul,
Înalt și slobod să rămâie.
poezie celebră
de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice