Nu-i libertatea despre care ne vorbeai
Dacă mi-este dat să joc în acest teatru de groază,
(neinspirat l-aș porecli "Moartea" doar atât)
unde viața-i Jadeitul maladiv care mă pândește,
petalele negre de trandafir care plutesc în vid,
ochi fără curcubeie, voci miloage de muzici, adormite tâmple,
fiare frumoase furându-și firea prin taverne
și alte personaje secundare care îndrugă întruna:
"Viața e o carte, deci nu-mi puneți vreun semn stângaci,
nu mă judecați după copertă, nu-s cioplită din lemn,
fiți ceva dibaci!",
aleg să pictez Anemone în rime
din nebunii ce neîncetat vor străluci
pesemne când voi fi altundeva unde nu vă spun,
ori nicicând, nicicum, nicăieri.
|
Module dinamice