Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mi-e sete...
Mi-e sete, dar nu apă vreau, am gura arsă, dar nu beau,
izvorul lacrimii secat de când din brațe ai plecat.
Când m-ai lăsat nimic n-ai spus, gând rătăcit și cuget dus,
dar am crezut c-ai să revii misterele să-ți reînvii.
Am socotit nechibzuință neizbutita ta dorință,
pricepere nevinovată ființă fără judecată.
Te-aștept, dar parcă e-n zadar, nu dai un semn de dor măcar
că-n alte dăți te supărai, după trei zile reveneai.
Visele-mi sunt cum le-ai lăsat, tu ca femeie, eu bărbat,
nimic pierdut, totul păstrat, totul diform, nimic uitat.
Capul pe umeri să lăsăm, cu șoapte binecuvântăm,
cu har divin ne-ncredințăm, pragul în doi să traversăm.
Noi pierdem timpul separat, privind în urmă ce-ai lăsat,
se scurge dorul disperat, și crezi că-l vindeci c-un oftat.
Tu ești săracă, eu bogat, risipă tu, eu cumpătat,
nicicând nu trebuia uitat cel jurământ ce ne-a legat.
Ți-am spus că n-am să mai iubesc până te caut și găsesc,
favorizăm nou început și regretăm timpul pierdut.
De azi îți zic un bun venit, să nu mai pleci, că m-ai rănit,
dar rana s-a cicatrizat și totul, totul am uitat.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice