Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Crime sentimentale...
Obosit de mine însumi
Și-nspinat de Dumnezeu,
Mă întreb, oprit din plânsu-mi:
Ce mă fac cu-atâta eu?
Timpul, știu, îmi duce crucea,
Pe care mă răstignesc,
Astăzi, ieri, ca și atuncea,
Căuta-voi sens ceresc...
Ceasul vieții, ticăind,
Îmi vestește ochii-mi stinși,
Și când nu se mai aprind,
Trandafirii vor fi ninși...
S-or usca, mândro, și merii,
Vai!, simbolizând pieirea,
Iară tu, în pragul serii,
Îți vei reforma privirea...
Cel ce locu-mi va lua,
Cu un glas de corinteu,
Chiar și el s-o întreba:
Ce mă fac cu-atâta eu?
Ochii-ți verzi, de matostat,
Cu-ascuțișuri radicale,
Vai!, s-au specializat,
În "crime sentimentale"!
Timpul, iute, ne destramă.
În neanturi verzi și-n rime,
Și-ntr-o zi ai să dai samă,
Doamnă, pentru-atâtea "crime"!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice