Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Misterele nopții
Când umbrele serii coboară ușor
și noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci și zăvoi,
izvorul se-oprește și zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
și totu-n tăcere s-o face.
Îndată se-aude un cor de brotaci
și liniștea nopții o curmă,
se-ntrec la cântare ca niște ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pișicheri îndrăzneți,
viorile își acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreți
și tot simfonie brodează.
Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,
nostalgice clipe de dor mă cuprind
și-aș vrea să mă-ntorc iar la țară.
Ca păsări ce sunete stranii mai scot
și-n noapte își cheamă perechea,
atât de cuprins de mister mă socot
de tot ce-mi vrăjește urechea.
Iar falnica Lună, mister necuprins,
îmi toarnă în suflet doar pace,
c-un zâmbet târziu, jinduind necuprins,
la tine curând m-oi întoarce.
Că suflete tandre ca ale noastre
nicicând pe Pământ nu s-or naște,
Luceferi ce zboară ca niște astre
luci-vor ca-n ziua de Paște.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice