Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lupt... corp la corp
mă simt piatră din rotundul haosului căzută pe drumul care duce spre nicăieri. aud compromisul cântând din sufletul negru, văd amăgirile cum aleargă pe străzi
și, în această lume în care semnul egalității dintre noi și animal dispare, halucinațiile cu mâini abia înaripate mă poartă spre orizontul cu mai mulți sori.
o bucată din mine, obosită de această vânătoare a zilei de mâine, îmi spune că nu sunt în deajuns de nebună pentru actul de umilință, care mă fracționează ritualic lăsându-mă pradă unor triste iluminări.
dar mă calmez! cu un surâs evlavios, lupt... corp la corp cu fiecare speranță, mă salvez cu propriile-mi lacrimi într-un impuls din ce în ce mai slab până la oprirea definitivă.
pe scena existenței în aerul înalt, voi lipsi de la gloria lumii, ca o cupă plină de neprevăzut în care este greu de crezut dacă mai poți muri creștinește.
Doamne, ce greu este să fii piatră!
poezie
de
Elena Toma
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice