Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rezonanță (Vorbind cu steaua fără nume)
Fix de deasupra cotului tău drept,
O aluniță sexi îmi zâmbește cald...
Atunci subit, uit că-i mai înțelept
Să te ignor - și de-un suspin tresalt.
Îmi mut privirea doar un pic mai sus.
Ce imprudență, sânii tăi mă cată
Să spună ei ce-a mai rămas de spus:
Cum omul născoci cuvântul "artă"
Clinchet de zurgălăi de vis răsună
Din glasul tău, de vânturi plămădit
Buze răsfrânte-n curbe fine-ngână
Cântări de dor... sau poate m-am smintit!
Cu verde crud în ochi, mă lași hipnotic
Strâmbând năstrușnic din năsucu-ți fin
Iar al tău greu și negru păr exotic,
De mă atinge-mi lasă dulce chin.
Din zâmbetu-ți de Evă senzuală
Tu îmi transmiți că-ți plac și că mă vrei
Mirosul pielii tale, de migdală,
Desăvârșește-un corp râvnit de zei
Rătăcitor, încerc să scap, de pot...
Dulci forme de cadână nu mă lasă
Hipnotizat în unduiri, îți port
Gânduri primare, de a-mi cade-n plasă.
În casa sufletului de mă vei primi,
Ferice vom zbura, preț de o clipă
Ce consumată-n doi, vom reuși
Cât vom dori, din timp, face risipă,
Iar la sfârșitul cel inevitabil
Când trist ne vom privi, de bun rămas
Puțin din noi lăsa-vom în păstrare
În oaza-n care-am vrut face popas...
poezie
de
Dan Mitrache
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice