Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mea culpa
rezemată de raft în coloane de gânduri
pare că nu are nimic a-ți mai spune
îi ling mâna întinsă peste silabe și rânduri
privind-o, mă plictisește, plină de spume.
aidoma unei ființe mă salută în prag
deși, uneori, cuvintele-i sunt moarte
trec prin inima ei cirezi de iluzii
tulbură lumi nevăzute, deșarte.
discutând cu ea, trece ca întâmplare erotică
nebună cum e, face semne care mă sperie
are momente când devine simpatică
într-un timp destinat, se crede chiar glorie.
culcată pe albul încinselor pagini
scuipată, etern, cu o ploaie de semne
rămâne cu buza, umflată, pe margini
coridă învinsă-n bătaia cu perne.
se zbate în cerc, se agită, râzând de pătrate
într-o sferă lipsită de armonie
am s-o omor, îi iau titlul lipsit de carate
șchioapătă, proasta, în monotonie.
cine e asta, întreabă o chelie?
îmblânzită, răspund: e a mea poezie!
s-o crezi tu, fraiero, se aude un glas
e o varză-mbrăcată în fantezie!
poezie
de
Elena Toma
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice