Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântă cucul
Cântă cucul în grădină,
parcă-mi caută pricină,
deși n-are nici o vină.
Cucu-și umflă pântecul
și-și dezmiardă cântecul
slobozindu-și sufletul.
El singur știe ce spune,
dar nu-mi sună-a vorbe bune,
că am inima tăciune!
Poate-și caută perechea,
îmi e chiaună urechea,
simt că mă încearcă strechea.
El tot zboară singurel,
are cântecul rebel,
dar eu nu pot fi ca el.
Zboară tot din creangă-n creangă,
n-are cine să-nțeleagă
cântarea-i un pic beteagă.
Că el doinește cucește,
cântecu-i mă cucerește,
dar eu tânjesc omenește.
El tot zburdă ca năuc
până-și găsește alt cuc,
dar în vria-i nu mă duc.
Eu, statornic găgăuță,
am o singură mândruță
de care m-oi despărți
doar în ceasul de-oi muri.
Că nu-s pasăre cerească
să dau altuia să crească
puii din iubirea sfântă
care pe om îl frământă
precum scriptura cuvântă.
Cucul, pasăre divină,
nu cred că are vreo vină
în comportarea-i haină.
El așa a fost croit,
asta i s-a hărăzit,
să fie singur mereu,
datul de la Dumnezeu,
dar asta nu suport eu!
În grădină cucul cântă,
dar pe vecini nu-i încântă
cântecu-i de supărare,
că n-au stare la mâncare,
nici odihnă la culcare
precum lor li se năzare!
Cucul cântă-n vârf de nuc
pentru neamul lui caduc:
"mai am un an și mă duc"!
Cântă cucul în nucet,
iar eu m-apropii încet
să văd dacă e ascet.
Și rămân în loc oftând,
purtând cel mai aspru gând,
așteptând în iarba crudă
mândrulița să m-audă,
precum bucuria vieții,
trecând anii tinereții,
să alerg spre ea grăbit
că mai avem de cosit,
să astâmpăr dor cu dor
doar otava de mohor.
Viața mi-a fost hărăzită
pentru mândra mea iubită
de care m-oi despărți
doar în ceasul de-oi muri,
ori atunci, dar nici atunci,
când o face nucul cuci.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice