Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
mai cu seamă atunci când facem pe sfinții.
Suntem suma răutăților,
oricât împărțim vina la doi,
realizăm însă prea târziu
pomenindu-ne părinții
c-au avut dreptate, că așa și pe dincolo.
Avem măști de clovn și nu vrem să le izgonim
(ne plac al dracului de mult oglinzile).
Dincolo de un scop e un alt destin,
care câteodată e apă de ploaie și nu e veșnică.
Sar obstacole, sunt pacifist de felul meu,
(dar ce-mi veni să mă cred om bun cu lumea?)
Natura mi-e mamă bună și mă hrănește,
mă zbat la orice uragan catastrofal
(uneori am impresia că o fac degeaba),
dar și la cel mai mic fulger
încerc să-mi păstrez sufletul cald și pur,
ca o floare de lotus abia visată, pe vecie.
Văd eu la final dacă a meritat sau ba, tac, îndur.
poezie
de
Roberto Kuzmanovic
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice