Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecul descântecul
Norii se-aștern precum ceața deasă seara
Peste câini, peste oameni, cântă în gând fanfara
În trupurile goale vin țigănci cu ghiocuri
Pădurea e tristă, frunzele ard în focuri
Ielele fac și valuri când purced ca să cânte
Și dansează nebune peste vârfuri de munte,
Hore stranii descântec împrejur nălucirii,
Se-mpreună împotriva uimirii
O aspră vrăjitoare tot prepară licori
Face vrăji înțelese pe-nnoptat doar de nori
Că doar norii-s aproape și de sfinți și de zei
Ce-și doresc pe ascuns roluri de dumnezei
Ce citesc nu în palme, mici destine de râme,
Devenind prea curând niște sumbre postume
Ielelor, ce-ați făcut, ce-ați adus printre noi?
Aiureli nenăscute înspre ziua de-apoi
Pentru cel avortat din prea sumbra, grea, ceață
Nu există nicicum moartea de după viață...
poezie
de
Roberto Kuzmanovic
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice