Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Telefon
Odaia ta-pustie de barbat-
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa,-n care n-are rost sa bat,
Si patul-m-au uitat cu siguranta.
Mi-a mai ramas un singur sclav,fidel
intr-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau,fac-din exil-apel
Sa ma evoce,muzical,din umbre,
Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe-un raft,murind,o carte.
Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Desi tradat-doar el mai intelege
Ca,imbrancindu-mi episodu-n vid,
in alt culcus,incoronezi alt rege.
Mai staruie un miros de tutun,
Racit in amintiri si in dantele:
Si sun nebun,inoportun,sun,sun
Dar nu se-ating de receptor nici ele.
El,totusi,patimas,tot cheama lung,
Mecanic,ritmic,a sfarsit de lume,
innebunit ca-aparat si ciung-
Maini n-are:cand revii,sa te sugrume.
poezie clasică
de
Romulus Vulpescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice