Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ploaia chemării tale...
Aseară,
când fremătam spre tine,
ca din senin m-a copleșit,
miracol fertil, ploaia.
O ploaie lascivă,
fără fulgere, fără tunete,
după chipul și asemănarea ta.
Deodată
am zărit trecătorii:
mergeau uimiți, încetinind cadența,
se depărtau de mine cu iscodiri furișe.
Cutremurat ca de-un coșmar
am spart crusta de toropeală
și am descoperit, descumpănit,
profunda taină a pasiunii
venită din străfunduri neliniștitoare,
rodul siguranței și-al îndoielii,
extremele între care
s-a făurit, nelămurit,
dragostea noastră.
Am constatat mirat
că lacrima așternută
în visul de sub pleoape
era chemarea ta gravă,
dornică să învingă limitele
cu tenacitatea tandreții.
Mă plouai cu aburii ochilor tăi,
ud nu era decât gândul spre tine.
Grăbeam șoptind nedeslușit
că ploaia ți-e fertilitate,
iar stropii lacrimi necurate.
Plânsul tău era diploma mea de învingător!
La ușa ta când am ajuns
descoperisem secretul.
Atunci am sunat indecis,
dar mi-a deschis
altcineva...
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice