Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Destin și soartă
Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem să fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca să port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.
Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta să nu fie a mea.
Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine
și-am gustat din fructele deșarte ale vieții,
așezând prezentul nevolnic în Oaza Frumuseții.
M-am ridicat să prind o rază de lumină
și am căzut în Jungla Hienelor din Grădină,
care mi-au devorat trupul ce era deja stafidit...
Și nu mă durea, pentru că eu mi-am dorit!
Din pământul plin de sânge mi-am modelat alt chip,
apoi m-am oglindit în Fluviul Vieții un timp.
M-am aruncat într-un val să mă spăl de păcate
și am înotat zile-n șir, doar pe spate,
mi-am desprins bumerangul în pietrișul din mal
și-am domesticit din sălbăticie un Cal,
să-mi fie prieten în toate...
Și Credința în Tine mi-a arătat
că și-un Epigon poate!
poezie
de
Mirela Grigore
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice