Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ora când...
E ora când se scutură castanii,
Când se trezesc dorințele târzii,
În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii
Și dorul risipit în poezii.
E ora-n care sunt cuprins de teamă,
De nostalgii ce-s dureros de dulci,
Ascultă depărtarea cum te cheamă
La pieptul tău dorința să mi-o culci,
M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară,
Când timpul curge greu și obosit,
Un greiere ce scârțâie-o vioară
În grâul copt ce trebuie cosit.
Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară
În adâncimea verde-a codrului,
Că te doresc, la fel ca prima oară,
Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului...
E ora când ademenește noaptea
Fantasmele ce-n mine trec râzând,
De după colț, atent, pândește moartea
Indiferent îi spun să stea la rând,
Mai am încă în mine-un dor ascuns,
Ce gându-mi chinuie la ora când
Chemări așteaptă doar să-mi răspuns
Hălăduind prin sufletul flămând...
poezie
de
Gabriela Mimi Boroianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice