Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Strigăt, strigăt
Lăsați-mă să strig, să răbufnesc și să mă audă toți
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu știu de sunt plecați... a, nu, nu-s morți
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.
Lăsați-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ținând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenței prin pustiu, cu visele într-un han.
Lăsați-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n țel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieții ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... își căutând natal.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice