Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să ancorăm în noi lumina
- O taină a inimii mele ești,
misterioasa mea poveste de iubire!
O adiere a gândului meu ești,
fără chip, nume, loc, timp,
cu soarele în priviri,
pe cerul tău îmi scriu zborul ființei.
Oricât ai vrea să te descoperi,
descoperindu-te,
în mijlocul timpului
ceva îți va lipsi, persoana.
Acolo unde inimile se deschid
totul se transpune,
iubirea nu poate fi oprită,
uimiți asistăm
la simfonia creației născute,
dacă i-am cunoaște rădăcinile
am zâmbi, mai mult de dragul nostru.
Să ancorăm în noi lumina!
- Simte-mi trupul gol,
înfășurat pe deplin în al tău,
unirea arzândă a regăsirii,
ia-mă de mână și arată-mi drumul!
În contopirea realităților,
sub cortina ploii, o nebunie a simțurilor,
o inimă gata să explodeze.
Adânciți în esența noastră,
noi și noi fațete ale aceleiași realități!
- Spune-mi, iubito, unde
se-oprește lumea în inima ta?
Îngemănarea universurilor,
cel ce iubește va opri lumea,
acolo, în adâncurile ființei!
- Îmi regăsesc locul în coloana infinitului
ce-mi reașează trăirile unei lumi
ce parcă dispăruse,
simțeam că o să mi le dăruiești,
îți simt sângele proaspăt
cum curge în mine. - i-ai spus.
Să nu mai respiri singur, să te naști
în fiecare respirație a celuilalt,
el, ea, își pierd identitatea unul în altul,
lumea ta dispare în a mea,
trăiești, dar nu mai trăiești,
emoții nestăvilite,
ecouri nemaiîntâlnite în inimă,
o adâncă și negrăită dorință de noi.
poezie
de
Irina Lucia Mihalca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice