Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Colț de Rai...
Mii de stele strălucesc sus, pe bolta înstelată
Și prin ele Tatăl Sfânt toată slava și-o arată.
Ziua, bolta azurie în întreaga ei splendoare
Este plină de lumină, un ocean întins și mare.
Soarele, un glob de aur, fu-ntocmit să ne-ncălzească
Și pe raza lui plăcută primăvara să sosească.
Noaptea, alt luminător stă pe bolta înnegrită:
Este luna ce veghează; lumea toată-i adormită.
Când pe bolta cristalină norii nu-și mai află loc
Vezi că Domnul te iubește? Ai căldură fără foc!
Iar când norii se adună după-o secetă cumplită
Iar te bucuri: după ploaie atmosfera-i răcorită!
Noi din lume-am fost aleși, știm că Domnu-i Ziditorul
Și de Patria Cerească ne cuprinde astăzi dorul.
Oamenii din lume, însă, se întreabă uneori:
"Cine a făcut aceste: soare, lună, cer cu nori?"
Și de-aceea li se-nchină lor, unor creații mute
Ce nu pot să le vorbească, ce nu știu să îi asculte.
Căutăm de mult răspunsuri la-ntrebări ce ne frământă,
Dar al Domnului Cuvânt oare câți îl mai ascultă?
Măcar tu, iubite frate, să asculți și să-mplinești,
Să te bucuri în iubire, viața-n Domnul s-o trăiești.
Dincolo de norii slavei e un colț de rai bogat
Și dacă-mplinești Cuvântul ție-ți este rezervat.
poezie
de
Dorel Puchea
din
Semințe de Rai
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice