Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
A fost cuvântul glossă
Și mai întâi a fost cuvântul...
Atât de aspru judecat!
Ploua pe cer cu jar de stele...
Și litera s-a întrupat
În versuri, cânturi și poeme,
Miraje-n suflet de natură
Și mai întâi a fost cuvântul
A universului măsură.
Și mai întâi a fost cuvântul...
Ardea sub sabia-i pământul.
Eu - scut și liturghie sfântă,
Un vis și-o aripă plăpândă,
O frunză-n ram, un roi de stele,
Un amalgam de flori... Și... semne
Atâtea câte pot să-ncapă.
Un plâns de unduiri de arcă.
Atât de aspru judecat...
De liniște și farmec beat,
Miraj al serilor târzii
Sub voal de puf de păpădii
Adorm... Din firele de lună
Țes o poveste... Și se-adună
Atâta pace în cuvânt,
În noi, în vis, pe cerul sfânt.
Plouă pe cer cu jar de stele,
În taină, în jardiniere...
Plouă-n priviri, căci el, cuvântul,
Doar el va rupe legământul
Sălbăticunii și-al uitării,
Al morții,-al analfabetizării.
În el e roua, pacea, taina
De-a spune pur și simplu mama.
Și litera s-a întrupat
În fraze... Oh, ce minunat!
Ce licăr, cânt și sărbătoare,
Ce lacrimi de mărgăritare!
Ce sfânt sobor! Ce rugăciune!
Un tainic început de lume...
Toate-n cuvinte-s întrupate,
Călcând peste dureri și moarte.
În versuri, cânturi șii poeme,
Un veșnic dans de ploi de stele...
În vaduri vezi trecute umbre,
De lacrimi ochiul ți se umple,
Durerea lor în noi se-apleacă,
Sortiți suntem pieirii parcă...
Eu sunt quasar lucind în zare,
Dar tu, străine, ce ești oare?!
Miraje-n suflet de natură...
Un vânt pe buzele de zgură,
Sărut de sângeri peste sâni,
Furtună-n suflet... Și-n plămâni
Ecosisteme prăfuite
Târziu, de-aducerile-aminte.
Sinteza unui "azi" și-un "ieri"
La malul fiecărei seri.
Și mai întâi a fost cuvântul,
Plămada lutului lumesc,
Trudind prin alpha și omega
Cu-același braț dumnezeiesc.
Din trupuri ne-a croit biserici...
Și închinându-se la noi -
Idoli de pământeană carne,
Suntem din ce în ce mai goi.
A universului măsură,
A timpului eternitate...
Sunt ca un strop de cianură
Stropind a morții mele noapte.
S-au stins luminile iubirii!
Uitare și singurătate,
Străin, pe calea fericirii
Sunt eu... și cât sunt de departe!
A universului măsură...
Și mai întâi a fost cuvântul
Miraje-n suflet de natură,
În versuri, cântec și poeme.
Și litera s-a întrupat...
Plouă pe cer cu jar de stele.
Atât de aspru judecat...
Și mai întâi a fost cuvântul.
............................................
Din cer a încolțit pământul...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice