Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossă pentru artiști
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.
Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
Cuvinte-aur, miere-n talisman,
Ocean de stele și iubire-n dar,
Sângeri pe buze și săruturi fine,
Un curcubeu, luciri diamantine,
A voastre sunt artiști! Vă aparțin!
De-aceea v-aplaudăm și vă iubim...
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată
În lupta și-n iubirea pentru artă.
Am suspinat... ne-ngenunchiați am fost
În zborul nostru lin pentru frumos.
Și am sădit pe brațe și în noi,
Altare de lumină pentru voi.
Un curcubeu în fiecare cânt,
Uniți prin artă și prin jurământ.
Cutremurați de noapte și de soartă,
Bătând străini în fiecare poartă,
Cu ochii-n lacrimi, drumul ne-am croit
Și mulți străini de artă ne-au hulit.
Precum Iisus ducându-și crucea grea,
Noi am ales a plânge și-a lupta.
Vulcani am fost, arzând ca o feștilă
În drumul nostru lin către lumină.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Când se îmbracă-n umbrele tristeții
Și peste pleoape doliul vieții-și lasă
Dorul de prunci, de frați și de acasă,
Dorul de buni prieteni, de părinți,
Se simt firavi, pierduți, îmbătrâniți.
Sunt două vieți și-un singur suflet parcă
Mereu călătorind pe-aceași arcă.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții...
Sunt un atom uitat în trenul vieții,
Un sâmbure ce ți-a-ncolțit în palmă...
Iubiți poeți, trec vamă după vamă
Și-n rând cu voi, urc treaptă după treaptă.
Ce minunată-i viața! Minunată!
Jocuri meschine, ură, gloanțe oarbe...
Călcați cu orice risc peste cadavre.
Durerea din culise nu le-o știm,
Durerea lor cu ei n-o împărțim...
Un vis, o mască, o clepsidră spartă,
Un clopot, poate-un nume și... o soartă.
Un joc de cărți, la care cel mai bun
Trișează primul la-nceput de drum.
Artiși cu temeri și tristeți deodată
Și ei iubesc... și suferă... și iartă...
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Prin ei ne naștem și prin ei murim.
O clipă doar și timpul se oprește...
Actorul, dintre falduri, ne zâmbește.
O reverență și-un sărut fugar...
A mai trecut o zi din calendar
Și-același rolul nostru e mereu
Un mic artist, în viață, sunt și eu.
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Durerea din culise nu le-o știm.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții,
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată.
Pictori și interpreți... Și uneori
Am cunoscut artiști: poeți, gravori...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice